„Biserica Zlătari este un lăcaș de cult ortodox situat pe Calea Victoriei din București.IstoricÎn 1635 Matei Basarab a ridicat o biserică de zid înlocuind una din lemn. Aceasta a fost reconstruită de spătarul Mihai Cantacuzino în 1705. În jurul bisericii se afla hanul Zlătari, situat tot pe Calea Victoriei, între Lipscani și Stravopoleos.În urma stricăciunilor din timpul cutremurelor din 1802 și 1838, atât biserica cât și hanul au fost reconstruite de egumenul Calistrat Livis după planurile arhitectului Xavier Villacrosse și biserica a fost pictată de Gheorghe Tattarescu. Hanul a fost dărâmat în 1903 pentru a se mări Calea Victoriei.Biserica a fost restaurată din nou în 1907-1908, de arhitecții Jean Pompilian și Gr.Cerkez.Pe data de 6 ianuarie 1932, în jurul orei 11, în biserică a fost oficiată slujba religioasă de Bobotează, la care au participat regele Carol al II-lea, principele moștenitor Mihai, patriarhul Miron Cristea și președintele Consiliului de Miniștri, Nicolae Iorga, împreună cu membrii guvernului său. După slujbă s-a format un cortegiu care a pornit până la Dâmbovița, unde conform obiceiului, o cruce a fost aruncată în apă, pentru a fi scoasă de un tânăr. După aceea, cortegiul s-a întors la biserică, unde regele și principele au asistat la defilări de drapele și trupe.”- Biserica Zlatari – FB
„Construit pe la 1708 de familia Brezoienilor, si-a luat numele de la mesterii aurari zlatari sau zolotari si mai tarziu acolo aveau sa traga cei mai mari bancheri din Bucuresti. Hanul s-a facut in jurul bisericii construite din avutia mesterilor cu ceva ani in urma, pe la 1667, initial cu hramul Adormirea, apoi numita si ea „a Zlatarilor”. Peste ea a ridicat alta noua Chir Spatarul Mihai Cantacuzino la 1705 si a inzestrat-o cu pravalii, pivnite si mosii, biserica Zlatari devenind una din cele mai bogate din targ.
Acolo au avut si turcii cartier pe cand se razboiau cu austriecii, iar curtea hanului era plina de „piramide de ghiulele si gramezi de tunuri”, pe vremea lui Nicolae Voda Mavrogheni, la 1777, aflam tot din Istoria fondarei orasului Bucuresti a lui Papazoglu.
Hanul era unul dintre locurile mondene ale targului, in pivnitele lui solide se aduna nu doar negustorimea, ci si meseriasii, femeile libere, feciorii de casa si slugile care stateau barfitori la cate o oca de vin chihlimbariu si plimbau vorba prin gura targului despre ciocoii vechi si noi” – Metropotam.ro
