Ateneul Român, sală de concerte din Bucureşti, situată pe Calea Victoriei, în Piaţa George Enescu (în partea nordică a Pieţei Revoluţiei). Clădirea, realizată într-o combinaţie de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886 şi 1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, adăposteşte şi sediul Filarmonicii „George Enescu”.
Ateneul Român a fost ridicat în Grădina Episcopiei, teren ce aparţinea familiei Văcăreştilor. Mulţi contemporani au criticat amplasamentul … căci locul ales era socotit ca fiind prea departe de centrul oraşului şi foarte greu de ajuns, mai cu seamă iarna. Nu avea statul destule terenuri centrale, trebuia oare neapărat ales acest loc „la marginea oraşului”? În 1886 a început construcţia actualului edificiu; o parte din fonduri au fost adunate prin subscripţie publică, la îndemnul Daţi un leu pentru Ateneu.

La recomandarea arhitectului francez Charles Garnier, autorul Opéra Garnier din Paris, planurile clădirii au fost concepute de arhitectul francez Albert Galleron, în aşa fel încât să se poată folosi fundaţia deja turnată a manejului început de „Societatea Equestra Română”. Clădirea a fost inaugurată la 14 februarie 1888.

În 1935, la initiaţiva lui George Enescu, au fost strânse fonduri pentru construcţia orgii de concert, amplasată în fundalul scenei. Orga a fost construită de firma E.F. Walcker & Co. Ludwigsburg Württemberg şi a fost inaugurată la 22 aprilie 1939 printr-un concert susţinut de Franz Schütz, director al Hochschule für Musik din Viena. (Aceeaşi firmă construise în 1910-1912 orga care este instalată în Biserica Evanghelică C.A. Bucureşti care se află în apropiere de Ateneu).

Ateneul a fost consolidat, restaurat şi modernizat în perioada 1994-2004 de arhitectele Ana Branişte, Raluca Nicoară şi Gabriela Mindu împreună cu inginerii Dragoş Badea şi Silvia Caraman. A fost redeschis în 2005, cu ocazia ediţiei a XVII-a a Festivalului Internaţional George Enescu.

Circular, dominat de o mare cupolă, cu faţada principală în stil neoclasic, Ateneul are aspectul unui templu ionic, cu şase coloane frontale şi două laterale. La intrarea principală, cele opt coloane ionice au proporţii similare coloanelor templului Erechteion de pe Acropole. Împrejurul marii cupole a edificiului se pot vedea, săpate în zid, numele unor învăţaţi cunoscuţi. Printre ele, cel al lui Miron Costin, Gheorghe Şincai, Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu.

Faţada este un peristil cu lăţimea de 48 m. Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai ţării: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I al României, Vasile Lupu şi Matei Basarab. Înălţimea totală a clădirii până în vârful cupolei este de 41 m.

În interior, sala de concerte, cu un diametru de 28,50 m, şi o înălţime de 16 m, are 600 de locuri la partere şi 52 de loji (în total aproximativ 794 de locuri).

Marea frescă

În conferinţa ţinută la 14/26 februarie 1888, Alexandru Odobescu declara: „N-ar fi o adevărată minune a artei picturale feeria de scene din istoria naţională cu care dorim a vedea acoperită friza ce înconjoară sala circulară a viitorului nostru ateneu?”

Câţiva ani după aceea, pe peretele circular al ateneului a fost scris cu literele aurite: „Loc rezervat marei fresce ce va reprezenta fazele principale ale istoriei românilor”.

În anul 1901, pictorul Ştefan Popescu a prezentat prima ofertă pentru înfăptuirea acestei opere de artă. Oferta i-a fost refuzată deoarece suma necesară, cel puţin 80.000 de lei a părut enormă.

În 1933, după 32 de ani, a început ornamentarea frizei, acceptându-se proiectul elaborat de pictorul Costin Petrescu (1872-1954) din Piteşti. Fresca, începută în 1933 şi inaugurată în seara zilei de 26 mai 1939, lată de 3 metri şi lungă de 70 de metri, se întinde deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepţia locului unde se află scena. Este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României:

Împăratul Traian intră în Dacia
Legionarii romani colonizează Dacia
Formarea poporului daco-roman
Straja romană
Invazia barbarilor
Începuturile poporului român
Statornicirea
Descălecarea
Statul militar
Statul administrativ — împărţirea dregătoriilor
Cruciada romînească
Ştefan cel Mare
Epoca de pace şi credinţă
Mihai Viteazul
Începuturile culturii româneşti
Horia, Cloşca şi Crişan
1821 — Revolta lui Tudor Vladimirescu
Anul 1848 în Transilvania
Anul 1848 în Principate
Al.I. Cuza
Anul 1859 — Unirea Principatelor
Carol I — Războiul de Independenţă
Războiul întregirii naţionale 1916-1918
Ferdinand I Întregitorul
Epoca de consolidare

În volumul Bucureşti. Ghid istoric şi artistic, Bucureşti, 1938, de Grigore Ionescu, la pagina 56, „episodul XXV“ al frescei e descris astfel: „Carol al II-lea. Epoca de consolidare. Epopeea naţională se încheie cu un tablou final, care înfăţişează starea actuală a ţării şi tendinţele nouei generaţii. Pe un fond de oraş modern, Carol al II-lea, regele culturii, însoţit de moştenitorul tronului, Marele Voievod Mihai, coboară în mijlocul poporului său ca să patroneze ştiinţa, literatura, arta, munca agricolă şi industria“. Imaginea lui Carol al II-lea a fost înlăturată între timp de pe frescă (adică acoperită cu personaje anonime, simbolice, ţărani, copii etc.), foarte probabil în epoca Statului naţional-legionar ori a regimului Ion Antonescu, din raţiuni politice (fostul rege devenise indezirabil pentru oficialitate).

În timpul regimului comunist din România, fresca de la Ateneu, pictată de Costin Petrescu, a fost acoperită cu catifea roşie, cu scopul de a ascunde rolul monarhiei în istoria României. A stat ascunsă privirilor aproape două decenii (1948-1966).

Tot Costin Petrescu a realizat şi mozaicurile exterioare de la Ateneul Român din Bucureşti.

Altădată, în Ateneul Român se afla şi Pinacoteca Statului. Fondul de tablouri a fost preluat de actualul Muzeu Naţional de Artă al României.

Aleea cu sculpturi

În perioada antebelică, aleile Grădinii Ateneului erau împodobite cu busturile care reprezentau mari oameni politici, de cultură sau artişti români. Din păcate, acestea nu s-au păstrat, pentru că au fost distruse în anii regimului comunist: Mihai Eminescu (de Ion Georgescu), Mihail Kogălniceanu (de W. C. Hegel), P.S. Aurelian (de W. C. Hegel), Ion Ghica (Iordănescu), Traian Demetrescu (de Filip Marin), Dumitru Georgescu-Kiriac (de Oscar Han), Ienăchiţă Văcărescu (de W. C. Hegel), Constantin Esarcu (de W. C. Hegel), Gavriil Musicescu (de Miliţa Petraşcu), C. A. Rosetti (de I. Georgescu), Vasile Urechea-Alexandrescu (de W. C. Hegel), generalul Ioan Emanoil Florescu (de I. Georgescu), Grigore Tocilescu, Gheorghe Dem Theodorescu (de Carol Storck), C. I. Stăncescu (de W. C. Hegel) şi Theodor Şerbănescu (de Filip Marin).

După îndepărtarea acestora, în faţa Ateneului a fost instalată o singură statuie: „Alergătorii” realizată în 1913 de sculptorul Alfred Boucher (1850-1934). Actualmente statuia „Alergătorii” este declarată monument istoric cu cod LMI B-III-m-B-20062 şi a fost reamplasată din 1950 pe Calea Victoriei 142-146).

În prezent, în locul acesteia, în Grădina Ateneului este amplasată statuia lui Mihai Eminescu, executată în bronz, în 1963, de sculptorul Gheorghe D. Anghel.
Înscrierea pe lista Patrimoniului European

Ateneul Român este înscris în Lista Monumentelor Istorice din anul 2004, sub cod LMI B-II-m-A-18789, monument de arhitectură de grupă valorică A, de valoare naţională şi universală.

Monumentul este protejat şi prin Legea nr.5/2000, Lege privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional-PATN, Secţiunea III, Zone protejate, Valori de patrimoniul cultural de interes naţional, (monumente istorice de valoare naţională, excepţională).

În ziua de 21 martie 2007, cu prilejul marcării, în România, a aniversării a 50 de ani de la semnarea, la la 25 martie 1957, a Tratatului de la Roma, care a instituit Comunitatea Economică Europeană, pe zidul Ateneului Român a fost aşezată o placă spre a marca includerea acestui monument pe lista Patrimoniului European, aprobată cu ocazia Consiliului informal al miniştrilor culturii din Uniunea Europeană, care a avut loc la Berlin, la 13 februarie 2007.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ateneul_Român
Autor și concept pagină, prezentare grafică şi selecție colaj foto: arh. Cireşica Micu
Surse fotografice:
https://www.google.com/search?q=Ateneul+Român&client=firefox-b-d&sxsrf=ACYBGNQaCQY7sEh28GHIhQvGgKHl0dBbfA%3A1581944527508&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwju9PbM0tjnAhUOtosKHVF7DvwQ_AUoAXoECBQQAw&biw=1225&bih=960

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here