Imobilul pastreaza elementele de casa taraneasca, compusa din pivnita inalta si cerdac inchis cu geamuri. Constructia Casei Melik dateaza din secolul XVIII, din anii 1750. In 1815 proprietarul a vandut aceasta casa pentru suma de 1400 de taleri unui negustor armean, Chevorc Nazaretoglu. Acesta, impreuna cu sotia sa, Miriam, se muta in aceasta casa.

Agop Nazaretian, fiul lui Chevorc Chevorc Nazaretoglu, ofera mai tarziu casa drept zestre fiicei sale, Ana, la casatoria acesteia cu . Melik era arhitect si isi definitivase studiile la Paris. In Romania, el este adeptul curentului pasoptist si participa activ la revolutia din 1848. Dupa revolutie este obligat sa plece in exil, in Franta si Turcia. La intoarcerea in tara, dupa noua ani de exil, gaseste casa in ruina. Dupa noi lucrari de renovare, va locui aici impreuna cu sotia sa.
, decedata in 1913, in urma unui incendiu, lasa casa prin testament comunitatii armenesti din Bucuresti, cu mentiunea ca locuinta sa fie transformata intr-un azil pentru vaduvele sarace din comunitate. Azilul functioneaza intre anii 1921 – 1947. In perioada stalinista, casa este locuita de diferiti chiriasi, timp in care sufera o degradare considerabila.

Ultima renovare a casei are loc in anul 1970, an in care intra in administratia Muzeului National de Arta al Romaniei, care o foloseste pentru depozitarea unor opere aflate in curs de restaurare. Din 1994, Casa Melik adaposteste muzeul Theodor Pallady.