Palace Hotel redenumit din 1948 Hotel 6 Martie iar din 1965 Hotel Cișmigiu

Terenul pe care se va construi Palace Hotel (redenumit din 1948 Hotel 6 Martie iar din 1965 Hotel Cișmigiu), încadrat între Hotel Astoria și Cinema Clasic, era în proprietatea blănarului Sigmund Prager. Acesta îl va vinde inginerului Nicolae Nacu Pissiota, macedo-român născut în Grecia și stabilit în România.

Nicolae Pissiota construiește unul din cele mai impozante hoteluri din Bucureștii acelor ani: Palace Hotel. Inginer cu studii la Paris, Pissiota va concepe structura de rezistență a clădirii, lăsându-i vărului sau, arhitectul Arghir Culina, partea de concepție și organizare a hotelului. Culina proiectase Hotelul Luvru (actual Capitol) de pe Calea Victoriei și ulterior anului 1912 va proiecta Hotelurile Stănescu(Negoiu), Union , Paris( Muntenia), Liric(Opera) și Ambasador. Din punct de vedere architectural, Palace Hotel este construit în stil eclectic, cu elemente neoclasice și Art Nouveau, specific curentului Anul 1900 răspândit în Europa la începutul secolului 20.

În 1913 Palace Hotel își deschide porțile, fiind cel mai modern hotel din această parte a Bucureștiului. Cu cele 200 de camere ale sale, reprezenta unul din cele mai grandioase hoteluri ale orașului.

Dotările și serviciile oferite satisfăceau cele mai exigente așteptări: sală de baie în apartamente, săli de lectură și de corespondență, bar și sala de billiard, restaurant cu galerie superioară (unde mai târziu, în 1941 se va deschide Berăria Gambrinus), telefon în fiecare cameră, concerte simfonice la orele de masă, omnibus-automobil la toate trenurile s.a. Un candelabru somptuos ilumina lobby-ul, o scară monumentală asigura, pe lângă cele doua lifturi, accesul la mezanin, iar în cameră existau decorațiuni cu foițe de aur.

Directorul hotelului era George Fabris, fost “Director al Serviciului Apartamentelor și Voiagelor M.S. Regelui Leopold I (al Belgiei) și a diferite mari hoteluri europene”. Personalul era adus în majoritate din țări apusene și vorbea, de la bucătar la cameristă, limba franceză, germană sau engleză, în saloanele hotelului rar auzindu-se limba română. La recepție, oaspeții care se înregistrau completând frumoase hârtii cu antet, erau serviți cu delicatesuri de ciocolată Berindei și alte produse ale Cofetăriei Regale Nae Drăghiceanu, fost elev și colaborator al Casei Capșa.

În 1990 hotelul devine căminul studenților de la Academia de Teatru și Film. În 1995 clădirea este închisă din cauza condițiilor mizere și a stadiului ridicat de degradare. În 2012 hotelul cu o istorie de 100 de ani se întoarce la viață, devenind un ansamblu multifuncțional care găzduiește librăria Humanitas și Institutul Cervantes. Nou construită, este singura clădire istorică din București cu parcare subterană.